Globalizarea şi integrarea europeană – perspective economice

Autarhia nu mai este la moda! Nu doar atât, dar aproape că astăzi este un fenomen pe cale de dispariţie, izolat doar în cadrul unor comunităţi în curs de dezvoltare şi insignifiante ca număr. Tendinţa majoră si omniprezentă este spre deschidere şi internaţionalizare, dar, ca peste tot, există piedici puse acestei evoluţii.

Reflexe de patriotism stârnesc reacţii politice retrograde (considerând efectul asupra bunăstării sociale insgesamt) iar, comunitatea le acceptă pe moment, incapabilă fiind de a cuantifica consecinţele. L. von Mises îşi încheia eseul despre imposibilitatea calcului economic în socialism printr-o concluzie ambiguă. Dacă întreaga lucrare demontează lucid şi apartinic intervenţionismul, finalul pare mai degrabă o abordare politically correct, menţionând că argumentele pe care le oferă nu pot constitui decât o bază ştiinţifică şi nu un suport axeologic în analiza socialismului. Astfel, recunoaşte von Mises fapul că indivizii/colectivităţile care nu consideră eficienţa economică prioritară, nu vor susţine nicicum măsuri de liberalizare, cât timp gasesc alternativa mai potrivită intereselor lor. În fond, prăbuşirea socialismului s-a datorat, pe de o parte, si efectului de domino ce a antrenat prăbuşirea Cortinei de Fier în mai multe state într-un interval foarte scurt.

Astăzi, un efect similar îl are globalizarea. Dincolo de a fi un fenomen economic, reprezintă o modalitate de stimulare a conştietizării de către individ a dimensiunii umane a existenţei sale. Îmbacsită de, decenii de naţionalism şi xenofobie, mentalitatea colectivă a multor popoare păstreză o dorinţă latentă de izolare şi solitudine în propria intimitate (în propriile graniţe, mai precis) şi un scepticism curios în legătură cu celelalte faţete ale omenirii.

În ceea ce priveşte avantajele economice, acestea sunt clar vizibile si global recunoscute. Pornind de la diviziunea internaţională a muncii, mergând înspre reducerea costurilor comerciale şi ajungând la sporirea şanselor corporatise de a specula mai multe pieţe; formează o listă scurtă de avantaje irefutabile, la care se pot adauga multe altele.

Având aceste lucruri în minte, se remarcă o inversare a tendinţelor între evoluţiile iniţiale ale celor două fenomene: socialismul şi globalizarea. Astfel, daca socialismul a fost acceptabil social, dar profund ineficient din punct de vedere economic, globalizarea este o necesară gură de aer pentru economia globală, dar este privită cu o reală doză de scepticism.

În final, însă, sunt de părere că deznodământul va fi identic. Astfel că va prima raţiunea economică, nu datorită argumentelor intrinseci, ci datorită influenţei sociale deţinute de un grup restrând de “disidenţi” ce vor fi capabili să antreneze efectul de domino.